full screen background image

Lucian Dan Teodorovici – boala este o „tristețe burdușită cu metafore”

Distribuie

O apariție recentă la editura Polirom, Cel care cheamă câinii, de Lucian Dan Teodorovici, propune o experiență scriitoricească într-un context diferit: manifestarea unei boli. Boala „câștigă” astăzi teren în viața oamenilor (motivele fiind multiple), dar, mai mult decât atât, ea este cercetată și prin scris.

Dragoș Preutescu: Scriitorul Lucian Dan Teodorovici încearcă să facă în această carte, câteva exerciții de sinceritate cu lumea înconjurătoare, fiind apăsat de o boală, ce îi schimbă unele atitudini (chiar dacă nu recunoaște oficial acest lucru). Corina, poate deveni boala o formă de mărturie din care noi să învățăm ceva? Ce poate comunica un om bolnav celorlalți oameni?

Corina Giurgia: Boala devine un personaj în carte, ba chiar unul care inspiră. Poate că boala ne face să revenim la umanitate, ne face să ne îndrăgostim de lume, de oameni, de cuvinte. Bineînțeles, dacă iei suferința ca pe o experiență din care să înveți ceva, atunci poți ajunge să scrii despre aceasta, iar dacă mai ești și scriitor, ajungi la romane interesante, ba chiar la tratate, așa cum a făcut și Andrew Solomon cu depresia. Lucian Dan Teodorovici face o excelentă incursiune în viața de zi cu zi prin scriitură, în perioada găsirii unui diagnostic, în perioada spitalizării și a celei imediat următoare, în care revine acasă. Un om bolnav poate comunica celorlalți o formă de compasiune pentru ceea ce putem fi, poate transmite semnale despre cum să prețuim ceea ce contează cu adevărat în viață.

Întreaga înregistrare a emisiunii poate fi ascultată aici:

Comentarii

ARTICOLE ASEMANATOARE




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Introduceti numerele afisate *