full screen background image

Idei și Efecte/ 4 martie: „Nebunia de a gândi cu mintea ta”, de Gabriel Liiceanu/ Invitat: Dorin Cozan

Distribuie

Nebunia de a gândi cu mintea ta – curaj sau necesitate?

Începem edițiile din luna martie cu un volum apărut la editura Humanitas în anul 2016, Nebunia de a gândi cu mintea ta, de Gabriel Liiceanu. Chiar dacă pare o nebunie să vorbești despre gândire astăzi, când internetul și tot ceea ce este imagine gândește în locul nostru, ne permitem să spunem că prin gândire, cei mai mulți oameni au înțeles structurile emoționale și raționale care ne definesc. Până și realitățile nu pot deveni semnificante și cu sens în absența gândirii.

Discutăm cu invitatul emisiunii: Dorin Cozan, cercetător, scriitor, poet, bibliotecar.

„Dacă sfârşeşte ca dialog continuu cu sine, gândirea pe cont propriu este lucrul cel mai greu de suportat. Căci din acest dialog decurg la tot pasul corecţiile care se impun pentru ca viaţa să rămână pe linia de plutire. Iar viaţa celui care nu poate să le facă este în mod fatal una eşuată. Până la urmă, mai toate vieţile sunt, privite cu un ochi distant, incoerente. De aceea, poate că e preferabil să-ţi dai întâlnire cât mai rar cu necunoscutul din tine. Altminteri, judecata căreia i te vei supune va fi în mod fatal o «aspră judecare de sine».“ (Gabriel LIICEANU)

Dragoș Preutescu: Tema gândirii, cea pe care o propunem în ediția de astăzi, nu are cum să nu te pună pe gânduri. Mulți se opresc la ideea de a gândi, pentru că a trece dincolo de această idee, trebuie să fii capabil să depășești barierele ego-ului, prejudecățile, superstițiile și capacitatea de a dialoga (chiar și cu tine însuți). Însă, putem oare percepe gândirea ca pe o funcție vitală a vieții? Este gândirea o valoare dată de posesorul celui care o realizează? Se pare că astăzi puține sunt cele pentru care putem gândi. Computerele inteligente, televizorul, social media și-au luat dreptul de a gândi în numele nostru. Ce pierdem în aceste condiții?

Corina Giurgia: Avem extensii peste tot; se tot vorbește despre imaginea apocaliptică, cea în care computerelor le lipsește doar emoția, pentru a fi asemănătoare întru totul cu oamenii. Mă întristează că avem toate dispozitivele necesare fugii de a gândi, de a admira. Tot ce înseamnă social media implică un fel de a ne face să ne ascundem, să căutăm o realitate perfectă, distanțată de autenticitate. Admirația facilă, critica fără noimă, simțurile noastre suferinde –  toate ne fac să pierdem din frumusețea uitată a vieții simple.

Ascultați înregistrarea emisiunii aici:

Comentarii

ARTICOLE ASEMANATOARE




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Introduceti numerele afisate *

Notă de informare privind protecţia datelor personale

Acceseaza