full screen background image

(INTERVIU) Ștefan Apostol: „Eu nu am voie niciodată să spun că nu pot”

Distribuie

Ștefan Apostol este un luptător, așa-l descriu prietenii cu care călătorește. Este pasionat de fotografie și călătorie. Ar dori să publice o carte, să fotografieze avioanele care brăzdează cerurile noastre, racord perfect cu oprimismul și speranța, pe care nu ezită să le transmită tuturor. Ștefan citește, scrie și cel mai mult crede în visul lui: să iasă cartea pe care ar recomanda-o celor care nu se lasă sau celor care vor să știe cum e să nu renunți niciodată, chiar și când se pare că toate ușile-s închise. 

Ștefan, care este cel mai mare vis al tău?

Cel mai mare vis al meu este să trăiesc cu adevărat fiecare zi, fiecare clipă și să dăruiesc acestei lumi măcar o parte din bucuria pe care o simt. Vreau să îmbrățișez soarele și să mă pierd în fericirea lui Azi. Mă aflu la o călătorie distanță de a-mi publica biografia, o carte despre suflet pentru suflet. O carte care, așa cum mi-a spus o prietenă dragă, nu se citește, se trăiește. Pierdut am fost și am fost găsit. Descoperit am fost și inima mea s-a înseninat. Deznădăjduit am fost și am primit în dar pacea. Biografia aceasta este cel mai prețios semn al recunoștinței pentru ceea ce sunt astăzi.

Care este suferința ta și cum scoți ce e bun din asta?

Din anul 2006 sufăr de TPSV (Tahicardie Paroxistică Supra Ventriculară). Pulsul o ia razna rău câteodată. 

În 2008 am fost diagnosticat cu epilepsie în cea mai severă formă, Grand mal. A fost greu la început, a fost dureros. Este și astăzi, pentru că nu pot memora, nu pot învăța, mi se închid multe uși. Am câteodată sentimentul că nu voi avea nici o șansă în viața asta. 

În 2011 am suferit un accident grav în Munții Hardengervidda, Norvegia. Am trecut prin trei operații complexe, în total șase proceduri chirurgicale ce au făcut ca viața mea să se schimbe total. Am stat nemișcat la pat trei ani. Am învățat să merg din nou, să îmi mișc mâinile din nou. Astăzi, după opt ani de recuperare, sunt aproape foarte bine.

Aceasta este imaginea suferințelor mele. Cum trec peste ele? În primul rând, prin credință. Eu de mic copil am îndrăgit religia. Mi-a plăcut să citesc despre Noul și Vechiul Testament, despre viețile sfinților sau despre Faptele Apostolilor. Am încercat să înțeleg pildele Mântuitorului și așa, de la zi la zi, de la an la an, sufletul meu a devenit o catedrală unde icoanele sunt florile și unde gândul cel bun mângâie, alină, vindecă. 

În al doilea rând am șansa de a avea prieteni extraordinari alături de mine. Eu nu am voie niciodată să spun nu pot. Cum zic nu pot, cum nuielușa din grindă apare. Nu am voie să îmi plâng de milă. Prietenii îmi sunt alături și atunci când am îndoieli. De fiecare dată când mă simt neputincios, ei găsesc acel cuvânt drag care să mă facă să merg înainte, să ridic privirea și să zâmbesc din nou. Suferințele acestea m-au învățat să ascult. Este nevoie de un simplu gând, precum “sunt alături de tine” sau „sus inima”, așa încat eu să preiau acel ceva ce îmi e necesar pentru a depăși momentul dureros în care sunt.

Încerc cât pot eu de mult să fiu pozitiv. Atunci când mi-e foarte greu de exemplu la exercițiile pe care le fac zi de zi, dau nume de destinații în care îmi doresc să ajung, la repetări. Acest lucru mă motivează tare și mă ajută să îmi duc la bun sfârșit programul terapeutic. În general îmi imaginez tot felul de scenarii în care sunt obligat să mă descurc într-un anumit fel și astfel reușesc să merg mai departe. Oricât de tare ar durea, oricât de neputincios aș fi, eu continui să lupt și să mă văd asemeneni modelului meu de viață, marea campioană Cătălina Ponor, pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, locul învingătorilor.

Ce ai incercat să faci pentru visul tău până acum?

În timpul facultății voiam să ajung ghid turistic, astfel că am făcut atât un curs de ghid de turism prin corespondență la Eurocor, dar și Școala de Ghid de Turism ANAT. Epilepsia însă m-a împiedicat să urmez acest drum. 

Apoi am încercat să devin kinetoterapeut, mai ales că aveam o experiență vastă ca pacient. După trei săptămâni însă, tot din cauza epilepsiei, am fost obligat să renunț. 

De curând am încercat să devin plane spotter, adică fotograf de avioane. Șansa din păcate nu mi-a surâs, poate pentru că acest job în România este abia la început de drum.

Ce înseamnă să fii puternic, în situația ta?

A fi puternic în situația în care mă aflu astăzi înseamnă să cred cu toată tăria că imposibilul nu există. Am fost ca și paralizat și acum merg. Înseamnă să fiu răbdător, perseverent, curajos și cu capul sus. Aceste probleme pe care le am îmi vor fi crucea pe care o am de dus pentru tot restul vieții. Mi s-a recomandat să renunț la kinetoterapie la un moment dat, deoarece aveam foarte multe crize. Nu m-am lăsat, am luptat din răsputeri, m-am rugat și astăzi pot spune cu bucurie că de la 350 de crize în 2016 am ajuns la 3 în 2018. A fi puternic pentru mine înseamnă să nu mă dau bătut, indiferent de încercările prin care trec. 

 Cum vezi tinerii din jurul tău?

Tineretul din ziua de azi se împarte în două categorii. Categoria faină și categoria nefericită, să zic așa. 

Categoria faină e compusă din oamenii care sunt deschiși la orice, care se bucură de fiecare moment, care adoră să se plimbe, să meargă la concerte, să facă drumeții, să citească, ori să facă voluntariat. Într-un cuvânt, să fie activi. Eu iubesc persoanele care sunt open mind. Pur și simplu le ador. 

Categoria nefericită e compusă din acei oameni care sunt delăsători, lipsiți de motivație, oameni care care se retrag din viața socială nu pentru meditație, ci pentru că le e mai bine să stea în fața calculatorului sau a telefonului. 

Din fericire, eu am prieteni din prima categorie.

Ce ai descoperit în călătorii? 

În călătoriile pe care le-am făcut până acum am descoperit și m-am descoperit.

Am descoperit o lume fascinantă. Oameni de toate vârstele dornici să lege prietenii, să împărtășească din experiențele lor. Am descoperit oameni minunați și simpli, oameni care au fost alături de mine în momentele de cumpănă. Oameni care m-au motivat să îmi continui drumul cu perseverență. Am descoperit locuri încărcate cu atâtea simboluri dragi sufletului meu, precum Roma sau Atena. Am descoperit locuri pline de încărcătură spirituală, așa cum e Muntele Athos.

M-am descoperit pe mine. Copilul, prietenul, omul. Fiecare experiență prin care am trecut m-a ajutat să fiu mai curajos, mai disciplinat, mai motivat.

De unde pasiunea pentru mișcare, avioane, drumuri?

Răspunsul la această întrebare este pasiunea pentru lectură. Am avut parte de o copilărie traumatizantă și nefericită. Mă simțeam singur și chiar eram singur. Neînțeles nici acasă, nici la școală. Nu aveam nici un prieten. M-am închis în cărțile de istorie antică și așa, de la an la an, am început să fiu din ce în ce mai fascinat de culturile și civilizatiile lumii. Aproape nici o enciclopedie din librării nu a scăpat de mine. Îmi place să citesc, să fac fotografii, să fiu mereu informat, să mă uit la documentare.

La pachet cu dragostea pentru lectură vine felul meu de a fi, o persoană foarte activă. Nu pot sta locului aproape nici un moment. Trebuie să fac ceva tot timpul, altfel mă plictisesc și-i bai. Probabil de aceea prietenii mei îmi zic că-s tare neastâmpărat. 

Ce ai cere dacă ar citi cineva care ar vrea să te ajute?

Singurul lucru la care mă pot gândi este înțelegere, răbdare și șansă. Sunt o persoană care nu știe ce înseamnă să renunți la luptă decât atunci când nimic nu se mai poate face. Sunt o persoană capabilă, deschisă mereu pentru nou și pregătită pentru marile aventuri. Tot ce am nevoie este înțelegere, răbdare și să mi se dea o șansă. Bolile pe care le am mi-au închis și îmi închid în continuare multe uși. Uneori sufăr, alteori îmi pierd nădejdea, însă continui să cred că undeva, cândva, cineva va spune sunt aici pentru tine, sunt alături de tine și îmi doresc să colaborăm.

interviu de Corina GIURGIA

 

Comentarii



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Introduceti numerele afisate *

Notă de informare privind protecţia datelor personale

Acceseaza